Muza adormită |
Parfumul poeziei
Parfum de literă nocturnă
Miroase-n camera de zi,
Inspir,inspir,expir doar versuri
Pe foaia albă de papirus.
Ca un strigoi prin casă frug,
Tot caut izul neînțeles,
Deschid ferestre-n miezul nopții,
Strig muza eului celest.
Eu simt și simt atît de intim,
Finețea gîndului orfan,
Iar din ruine de apus
Clădesc templu mărgăritar.
Cind versul meu străin va fi
Timpului ce va urma,
Foaia scrisă de papirus
Precum stejarul va ardea.
(Creație proprie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu